Minunea ce-şi trimite gândul
prea departe,
Spre alte zări, spre alte
paradisuri
Şi-ngână tot mai tare azi
simţire
Să mai trezească înc-o dată
alte visuri.
Cu privirea uitată-n abis
Şi numele-i sacru de prea
dulce roză
Îmbie auzul cu strigătu-i
stins
Şi-şi scrie pe departe
simţirea,
În proză.
Cutremuru-n gânduri clădeşte
maturul
Şi linia vieţii surpată-n
adânc,
Căci orice e mai prejos ca
cerul,
Orice-nafară de altul din
gând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu