În opinia mea, manipularea pozitivă -convingerea unei persoane de a face ceva în folosul său -este justificată doar în anumite situaţii, dar şi atunci suportând consecinţele.
Un prim argument: când un copil face vre-un lucru rău -de exemplu: se joacă la aragaz,- mama îi spune că îl bate Doamne-Doamne. Acesta este un exemplu de manipulare pozitivă. Cu toate că sunt multiple metode de a face educatia copilului, manipularea pozitivă nu este folosită în ultimă instanţă de cei care fac educaţia. Majoriatea parinţilor sau tutorilor aplică aceasta metodă- uşoară şi la îndemână- cu inconştienţă. Dacă acest tip de manipulare este folosită întotdeauna în primă instanţă şi în repetate rânduri, cu timpul, intelectul psihologic al copilului se va dezvolta, astfel acesta va beneficia de mai multe calităţi psihologice, care le va folosi spre binele lui, nefăcând diferenţa între manipularea pozitivă şi cea negativă. Astfel, intenţiile bune ale mamei sau ale tutorelui sunt puse, în consecinţă, într-o lumină proastă.
Un al doilea argument este constituit pe ideea că manipularea pozitivă poate fi folosită DOAR în ultimă instanţă. Dacă, luând exemplul de mai sus, îi explici copilului în toate felurile -şi deobicei unul din nenumaratele moduri de explicare funcţionează- de ce nu este bine să se joace la aragaz şi el nu înţelege că tot ce vrei este binele lui, manipularea pozitivă este de ajutor, dar nu recomandată.
În concluzie, manipularea pozitivă este justificată şi la fel de justificate sunt şi consecinţele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu