În opinia mea, majoriatea persoanelor, de multe ori îşi complica existenţa încercand să se regăsească în trecut sau în viitor şi foarte rar în prezent, pentru că ne-am învăţat să ignorăm prezentul şi să aşteptăm ceva mai bun de la viitor sau să ne regretăm trecutul.
Un prim argument este intrebarea: ”Dacă ai putea sa dai timpul înapoi, ce ai schimba?” la care noi răspundem adesea cu o lista interminabilă. Mi s-a pus si mie aceasta întrebare şi, într-adevar, aceeaşi listă interminabilă s-a aşezat şi în gândurile mele preţ de câteva secunde, dar nu, eu nu aş schimba nimic. Toate experienţele, poate mai multe rele decat bune, m-au făcut sa îmi formez personalitatea care este într-o continuă şlefuire. Şi totusi…m-am intrebat:”Chiar a trebuit sa trec prin toate astea ca să văd realitatea aşa cum este ea, ca să o pot înfrunta?” ,dar, pana la urmă, tot ce a fost împotriva mea era, defapt, spre binele meu; m-a facut mai puternica, m-a facut mai optimistă, m-a pregătit să înfrunt viaţa, sa-mi cunosc prietenii si dusmanii. Dar oricât de pregatiţi am fi, nu suntemniciodată pregătiţi. Niciodata nu mi-am regretat trecutul si nu as vrea ca nimeni sa o faca, indiferent de cat de greu ar fi fost. Trecutul este o parte din noi. Regretându-ne trecutul nu ne acceptăm pe noi.
Al doilea argument: viitorul. Alt subiect care ne dă încă bătăi de cap. Cineva, nu mai stiu cine, spunea odata:”Nu poti schimba trecutul, dar poti nenoroci un prezent linistit, îngrijorandu-te despre viitor”. În viitor nu vad prea multe sperante, pentru ca avansarea atât de rapidă a tehnologiei ne face să devenim nişte roboţi, să gândim mecanic, singura noastră ţintă fiind banii, care ne ajuta sa fim în pas cu moda. Comunicarea faţă în faţă ar putea deveni ceva rar întalnit, promovandu-se mjloacele de comunicare tehnologice moderne şi acestea, din pacate, sunt doar două dintre problemele pe care le implică un viitor apropiat.
În al treilea, dar si ultimul argument, vreau să vorbesc despre prezent. Câte persoane pot spune ca traiesc clipa? Caţi dintre noi acceptam momentul si lăsăm măcar puţin trecutul si viitorul la o parte? Cel mai important -şi totodata cel mai scurt- este prezentul: ceea ce noi numim “clipă”. Prezentul este legatura dintre un trecut greu -care, deşi nu ar trebui, ne apasă- şi un viitor îngrijorător. De cele mai mult ori, doar o tragedie ne face să preţuim clipa. Chiar şi cea mai mică secundă are o mare importanţă, pentru ca acum ne traim viaţa şi în clipa urmatoare nu mai suntem. De fiecare dată trebuie sa preţuim prezentul, sa preţuim prietenii şi persoanele care ne iubesc, pentru ca fiecare experienţa cu fiecare persoana e unică şi a fost candva prezent, dar noi nu am preţuit-o la momentul potrivit şi acum regretăm pentru că a rămas doar amintirea aruncată într-un trecut prea crud, care « mereu va spune ca a fost odată ».
În concluzie, cu ajutorul analizei gândurilor noastre, ne dăm seama că trecutul, si mai ales prezentul, nu sunt ţinta noastră, ci sunt doar mijloacele noastre spre viitor. Astfel noi nu trăim, ci sperăm să trăim şi, pregătindu-ne mereu să fim fericiţi, este inevitabil să nu fim niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu