Când tainele nopţii îngână misterul
Cu aerul tare, de munte
Ca iarna când sticla o spulberă gerul
Aşa mii de gânduri se-arată mărunte.
Priviri prea crispate
Ucise de viaţă
Topite-n iubirea ce falnică stă
În inimi de inimi legate
Şi surpă torentul de bine şi rău.
Zidiri mărginaşe,
Trasee de piatră,
Secunde uriaşe
Erau altădată.
Nici timp nu mai este,
Nici viaţă, nici moarte,
E totul un capăt de drum
Şi totul e scrum
Aruncat în marele zbucium,
În marile neante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu