Nesfârşite gânduri străpung declinurile universului
Şi ceaţa din privire nu se mai ridică,
Iar valurile mării spumă se izbesc
De colţuri largi de stâncă efemeră.
Perdeaua grea de apă împiedică privirea
Să spargă orizontul diafan
Spre soare, în întinsa zare.
Praful rămas pe drum
Din toate acele cuvinte nearse
Ne împiedică azi
Şi privirile-apun
În lacrimi prea grele de înger.
Şi zilele erei stagiare
Cortină se fac peste timp
Şi-aruncă pe marea cea mare de sare
Gânduri, priviri şi praf de cuvinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu