Aşteptând inspiraţie divină,
În primăvara purpurie
Să vină.
Ultimă fâşie de zâmbet,
De viaţă, de iubire,
Aruncată-n sfântă neştire.
Cu tunetul vocii lui fulgeră
Cu bucăţi de cuvinte ciobite,
Aruncate în marea de sare
Şi tună mai tare şi tună
Aruncă speranţele în oceane uitate
Si zâmbete spume pe mare se fac
Iar eu,
In acelaşi loc zac,
In gândul sufletului meu,
Un veac.
Cu toate că aş putea face cam 100 de postări astăzi, doaresc sa las şi pe mai tarziu, aşa că va mai fi cel mult una.
RăspundețiȘtergere