„-Ştiu că eşti acolo şi că mă auzi.
De ce nu poţi vorbi? Ce s-a întamplat?
Învaţă, nu numai să acuzi,
Ci să şi ierţi cu-adevărat!”
„-Cum s-ar putea din nou, din nou şi iar din nou
Nu mai suport, nu mai rezist, nu mai îndur.”
Şi toate-aceste vorbe s-au făcut cavou
În cimitirul unor fapte culese din coastă de azur.
„-Cum poţi să faci ca să te schimbi?
Cum să iubeşti altfel, când tu nu ştii defapt
Ce-nseamnă a iubi,
Ce e adevărat?”
„-Cum poţi? Ei bine, nu-ntrebând,
Ci ascultând, crezând, nemaiputând;
Fără iubire, lacrimă deschide
Ochi de cer , să poată picura
Cu-un curcubeu ce-şi lasă umbra
Peste tot ce poate cuprinde.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu